4. Misterul Salonulului de Chihlimbar

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, naziștii lui Adolf Hitler au confiscat nenumărate de opere de artă din toată Europa. Până la încheierea războiului, artă în valoare de miliarde de lire sterline a fost împrăștiată în cele patru continente, iar jefuirea nazistă a atins atunci proporții industriale.

În timp ce unele opere de artă furate au fost returnate proprietarilor lor de drept, multe altele rămân nesocotite, printre care și Camera sau Salonul de Chihlimbar, o colecție neprețuită de panouri de chihlimbar rafinate. Camera de chihlimbar, cunoscută adesea drept „A opta minune a lumii”, a fost una dintre cele mai valoroase piese de artă a Rusiei până când a fost luată și pierdută după cel de-al Doilea Război Mondial, de către Germania nazistă.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, invazia germană în Uniunea Sovietică (cunoscută și sub numele de Operațiunea Barbarossa) a pus operele culturale de artă în pericol de a fi jefuite de către germani. Curatorii au încercat să ascundă panourile de chihlimbar sub tapet obișnuit, în speranța că trucul lor va fi suficient pentru a nu fi furată.

Adolf Hitler a văzut lucrările ca fiind de moștenire germană și a dorit astfel returnarea acestora în Germania. El a trimis un grup de soldați la Palatul Ecaterina, unde au localizat Camera de Chihlimbar în spatele deghizării sale și au scos-o pentru a fi expediată la Castelul Königsberg (actualul Kaliningrad din Rusia).

A rămas expusă în Königsberg în următorii doi ani, dar când valul războiului s-a schimbat în favoarea Aliaților și pericolul era iminent, Adolf Hitler a ordonat transferul de bunuri și artefacte culturale jefuite în zonele mai îndepărtate din interiorul granițelor germane.

Camera de Chihlimbar  a fost cel mai probabil distrusă în urma devastării castelului, conform documentelor desecretizate de la Arhivele Naționale Ruse, scrise de Alexander Brusov (liderul echipei sovietice responsabilă cu descoperirea operelor de artă pierdute). Trei dintre cele patru mozaicuri florentine din Camera de Chihlimbar  au fost descoperite sparte și arse în pivnița castelului, conform evaluării sale.

În ciuda acestui fapt, sovieticii au continuat să exploreze pe larg terenurile castelului pentru a descoperi Camera de Chihlimbar. S-a speculat că acest lucru a fost făcut ca parte a propagandei timpurii din Războiul Rece pentru a ascunde faptul că ei au fost responsabili pentru distrugerea acestuia în timpul bombardamentelor de artilerie, și nu naziștii.

Câțiva martori oculari neconfirmați au susținut că au văzut încărcarea Camerei de Chihlimbar la bordul navei Wilhelm Gustloff, care a plecat din Gdynia în anul 1944 și a fost torpilată și scufundată de un submarin sovietic. Epava a fost explorată de mai multe ori fără nicio dovadă palpabilă că se aflau la bord părți din aceasta.

Părți din cel de-al patrulea mozaic florentin din Camera de Chihlimbar au fost descoperite în custodia fiului unui soldat german care a susținut că le-a furat în timpul dezmembrării camerei în anul 1941 sau anul 1944 și au fost recuperate de oficialii germani în anul 1997.

Au fost propuse multe idei cu privire la destinul Camerei de chihlimbar ca urmare a acestor evenimente contradictorii, dar nu a fost descoperită nicio dovadă concludentă. Cea mai cunoscută teorie este că a fost distrusă la Königsberg sau că părți din Cameră sunt încă mascate sub castel într-o boltă ascunsă. Cu toate acestea, în anul 1968, secretarul general sovietic Leonid Brejnev a ordonat distrugerea castelului, făcând aproape imposibilă orice cercetare la fața locului a ultimului loc de odihnă cunoscut al Camerei de Chihlimbar.

Cea mai viabilă explicație, care este susținută de profesorul Alexander Brusov, oficialul sovietic trimis să colecteze antichitățile furate în anul 1944, este că acestea au fost distruse de bombe și în urma incendiilor. Brusov ar fi descoperit rămășițele carbonizate a trei dintre cele patru mozaicuri florentine care se aflau în Camera de Chihlimbar din pivnița castelului. Anatoly Kuchumov, responsabilul care nu reușise să asigure Camera în anul 1941, nu a acceptat constatările lui Brusov. L-a reținut pe Brusov și și-a inițiat propria anchetă cu ajutorul KGB-ului, poate pentru a distrage atenția de la propria lui eroare.

Proiectul de reconstrucție a Camerei de Chihlimbar a durat 24 de ani, fiind început în anul 1979, președintele rus Vladimir Putin și cancelarul german Gerhard Schröder inaugurând noua cameră de chihlimbar în timpul aniversării a 300 de ani de la fondarea orașului Sankt Petersburg, în anul 2003  (foto: detalii artistice Camera de Chihlimbar).

Sperăm că această poveste v-a captivat și că ați rămas cu informații interesante despre istoria renumitului Salon de Chihlimbar.

Galerie foto