6. Asia și chihlimbarul

Chihlimbarul este una dintre cele mai apreciate podoabe, deoarece strălucirea și luminozitatea sa „aruncă” permanent o vrajă de eleganță și forță. “Piatra” de chihlimbar este recunoscută universal, inclusiv în Asia, ca fiind simbol al curajului, răbdării și echilibrului. Deși expresia „piatră prețioasă” sau „piatră semipretioasă” este frecvent folosită, inclusiv de către noi, chihlimbarul, recunoscut pentru tonul său cald și strălucitor, este mai degrabă o rășină pietrificată decât o piatră în adevaratul sens al cuvântului. Oricum, nimic nu este greșit în exprimare când ne referim la chihlimbar, indiferent de cultura din care facem parte, atâta timp cât realizăm că frumusețea pe care o atribuim este ceea ce contează pentru noi.

Multe pietre prețioase au o istorie lungă de utilizare într-o varietate de culturi, inclusiv în Asia, tărâm magic, unde oamenii cred faptul că pietrele prețioase, inclusiv chihlimbarul, au proprietăți benefice. Chihlimbarul era considerat „spiritul tigrului” și piatra curajului în tradițiile asiatice, iar chihlimbarul era dat călătorilor pentru a-i menține în siguranță în călătoriile lungi, deoarece oferea un sprijin mistic de protecție. Încă din cele mai vechi timpuri, chinezii s-au referit la chihlimbar („hu po”), ca înseamând „curajul tigrului” sau „spiritul tigrului” și există povești despre tigri ale căror suflete pătrund în pământ și se transformă în chihlimbar, reflectând ideea că sufletul este mai degrabă material.

Chihlimbarul a avut întotdeauna o semnificație culturală în China, inclusiv în timpul dinastiei Ming. Se credea că oferă noroc, abilități de vindecare și claritate mentală. Este una dintre pietrele sfinte din budismul chinez și este folosită pentru mărgelele de rugăciune (rozarii). Li Shizhen, medic din dinastia Ming și autorul celebrului „Compendium of Materia Medica”, considera faptul că „hu po” s-a format când „spiritul unui tigru a căzut pe pământ”.

Potrivit „Xijing Miscellaneous Notes” (o carte în care se menționau diverse aspecte cotidiene din timpul dinastiilor chineze), împărătesei dinastiei Han, Zhao Feiyan, îi plăcea să folosească chihlimbarul ca pernă, crezând că parfumul său natural îi împrospătează corpul. Într-o altă mențiune din timpul dinastiei Tang, este precizat că o brățară de chihlimbar oferită unei concubine cu ocazia zilei de naștere valora foarte mult.

Un mormânt găsit în anul 1987 în Mongolia de astăzi a scos la lumină mai mult chihlimbar decât a fost găsit vreodată în orice sit arheologic. Cei doi, o prințesă nomadă și soțul ei, erau acoperiți de bijuterii și ornamente de chihlimbar perfect conservate, fiind descoperite peste 2000 piese.

S-ar putea să vă întrebați de ce atât de multe persoane apreciază bijuteriile și obiectele de chihlimbar. Un motiv este vechimea acestuia și, prin urmare, se crede ca „deține” o cantitate extraordinară de „energie”. Chihlimbarul, ca și perla, fildeșul și coralul, își are originea mai degrabă în materia organică, decât în roci și compuși minerali, întrucât cristalele de chihlimbar se formează ca urmare a fosilizării rășinii de copac.

Chihlimbarul are o gamă largă de semnificații, motiv pentru care este atât de valoros, inclusiv în Asia. Se spunea, de asemenea, că pietrele de chihlimbar aduc noroc, echilibreaza emoțiile, elimină frica, aduc dragostea și ne fac mai rabdători.

După ce a supraviețuit dintr-o epocă în care pământul tocmai își luase rămas bun de la faimoșii dinozauri, chihlimbarul a parcurs un drum lung și are încă multe alte povești de spus.